Dă-vă-n moaş-ta pe gheaţă!

Băi frate, oricum ai da-o şi oricum ai face, nu e scoatere de moaşte la aerisit care să nu se lase cu cozi, îmbrînceli, leşinături, babe ţipînd isteric că mor şi garduri înfipte cu poftă de jandarmi în coastele enoriaşilor. Şi nu ştiu cum se face, dar unul nu cedează. Şi se ambiţionează să arate că ei sunt oiţele domnului. Alea rătăcite cu minţile, care se împing prosteşte şi absurd una într-alta. În numele şi slava bisericii, bineînţeles. Blestemînd apoi animalele care au crezut că se termină moaştele şi nu mai apucă.

Mai dăunăzi i-a venit rîndul la o gură de aer lu Sf.Nifon. Ceva îmi spune că 99% dintre enoriaşi nici nu cred că au auzit vreodată de nenea ăsta. Confundîndu-l, firesc, ba cu …continuare

Şoc! Ziarul Libertatea e scris de oameni…

Pe modelul maimuţei care atunci cînd n-are ce face se scarpină în cur, o jurnalistă de la ziarul Libertatea se apucă să facă o confesiune publică. Pe facebook, normal. Descărcîndu-se astfel de povara ce-o purta în suflet. Rapid, precum bateriile de la un vibrator folosit intens la locul de muncă, de către “vedetele” inventate de ziarul la ale cărui pagini contribuie.

Pe undeva, aş crede că acest gest e numai binevenit, clarificînd o chestie. Asta fiindcă multă lume chiar se întreba dacă există jurnalişti la ziarul ăla sau e doar un robot care generează automat ştirile pe baza unui program simplu după reţeta de mai jos. …continuare

Nea Sandule, eşti ca cabotinii!

Pentru că guvernul nostru s-a dus la piaţă bou şi s-a întors vacă, nefiind în stare să cumpere, deşi avea punga plină, nici măcar o basculantă de asfalt,  s-a trezit că are acum bani de aruncat pe indemnizaţii de revoluţionar. Săru’mîna, bogdaproste, fie primit! au strigat în cor, mai ceva ca atunci în 89 pe străzi, toţi beneficiarii. Care reali, care închipuiţi, care făcuţi din acte. Fiecare cum s-a învîrtit. Banu să iasă.

Sincer mie mi-ar fi o jenă de zile mari să întind acum mîna la nişte bani, doar pentru că am fost atunci un pic mai curajos şi am şi avut un dram de nebunie. Sau poate pur şi simplu m-au împins alţii de la spate şi nu mai puteam merge decît într-o direcţie. Şi apropo de asta, mi-e greu să accept vreodată că …Continuare

Distracţie cu Bamboocha

Descoperire de senzaţie în America, unde trei temerari au văslit întruna la caiac pînă au ajuns la gurile de unde izvorăşte Fanta de portocale! Cel puţin așa au crezut ei la început, ca orice american get-beget care crede tot ce-i spune televizorul şi guvernul. Şi taman cînd erau ei siguri că mirosul acela înţepător din jur era de la piciorul lui Dumnezeu, pe care crezuseră că l-au apucat şi-l ţineau strîns, a strigat unu de pe mal, stricîndu-le reveria: Băăă! Drink responsably!

Pentru că ce vedeau ei în jur nu era Fanta. Ci doar rezultatul a circa 1 milion de galoane (faceţi voi calculele) de substanţă reziduală, conţinînd …Continuare

S-au copt merii. Degeaba…

Cînd eram copil, cred că ştiam mai toţi pomii fructiferi din cartier. Caişi, zarzări, cireşi, meri, nuci nu avea importanţă. Dacă erau la liber, pe terenul nimănui, sau aveau doar o creangă rebelă ce ieşise din curtea proprietarului, ai noştri erau. Şi începeam să le dăm tîrcoale imediat ce unul dintre noi dădea primul semnal. Acela simplu şi cu imagini cu puternic impact emoţional pentru mintea noastră de copii: un tricou făcut pungă, lăsănd buricul să scoată limba la noi, pofticioşii, în care norocosul reuşise să culeagă cîteva fructe verzi. Şi imediat după salivarea, înghţitul în sec şi tovărășescul: “Dă şi mie una!” urma firescul: “De unde?”. Apoi decolam ca un nor de lăcuste în căutarea prăzii.

Nu conta că …Continuare